As vrea sa-mi pot evapora sufletul in tine la fel ca apa care atinge temperaturi inalte cand sentimentele din ea fierb prea tare.
Vreau dimineti lenese de vara in care sa ne intalnim ca doi straini ce au plecat sa caute ceva si din intamplare isi gasesc sufletul uitat cine stie pe unde de cine stie cand.
Nu ma cunosti, nu te cunosc si nici nu vreau; vreau sa traiesc in tine o luna, poate doua si-apoi sa plec. Peste ani o sa ne intalnim din nou ca doi straini ce suntem si nu o sa avem resentimente, o sa stim prea bine ce e intre noi pentru ca asta am fost mereu, doi straini fara sentimente complicate, dorinte cu care sa nu ne fie frica sa ne-ascundem unul de altul.
Ai sa vii pe strada sa ma prinzi de mana si sa mergem inainte unul langa altul pentru ca ne cunoastem, tu stapanesti ceea ce mie imi este strain si-asta mi-e mai mult decat de ajuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu